Placile plexiglas sunt cunoscute si sub denumirile de placi acrilice sau placi PMMA [Poly(methyl methacrylate)]. Sub denumirile comerciale le gasim prezentate drept stiplex, plexic, acrylon, etc.
Din PMMA se confectioneaza si tuburi plexiglas, care au aceleasi proprietati precum placile, insa ultimele sunt cele asupra carora vom insista in cele ce urmeaza.
Ni se aminteste mereu ca plexiglasul este de 30 de ori mai rezistent decat sticla obisnuita. Iar acesta este un mare avantaj, dar daca tineti foarte mult la rezistenta la impact si socuri, veti alege cu siguranta policarbonatul compact. Placile plexiglas sunt preferate din cateva motive esentiale:
Placile plexiglas au grosimi care pornesc de la 1,5 mm. La aceasta grosime, placile plexiglas sunt folosite in special in productia de publicitate, productia de mobilier, dar si in industrie. Aceleasi domenii de utilizare sunt preferate si in cazul grosimilor de la 2 la 6 mm, insa tot aici intra si aplicatiile de uz… casnic sau care tin de hobby: polite, rafturi de frigider, geamuri pentru foisoare, carcase PC, machete, confectionare deflectoare de vant pentru decapotabile, si multe altele.
La grosimi de 15, 20 sau 25 mm, placile plexiglas sunt intrebuintate in aplicatii care necesita rigiditate ridicata. De obicei, plexiglasul de grosimi foarte mari se foloseste pentru realizarea barierelor fonice.
Placile plexiglas se pot prelucra in diferite moduri, iar rezultatele pot fi exceptionale. Chiar si o banala slefuire pe cant ii poate oferi unei placi plexiglas un cu totul alt aspect, comparativ cu placa bruta, debitata la router cnc. Urmeaza si alte procedee simple, precum decuparea pe contur, gravarea, serigrafiere, ca sa ajungem in cele din urma la operatiunile de termoformare, care transforma placile de plexiglas in adevarate opere de arta.
Policlorura de vinil, mai cunoscuta sub denumirea de PVC (o prescurtare a englezescului „polyvinyl chloride”), este al doilea cel mai folosit tip de plastic, rezistent la foc, la apa, la razele ultraviolete, la substante chimice acide (mai putin la solventi, precum eterul sau cetonele), avand nenumarate aplicatii industriale, in special in domeniul ambalajelor si al amenajarilor locuintei. PVC-ul se obtine industrial din 57% sare si 43% petrol, materii prime care sunt trecute prin mai multe procese chimice, prin reactii de polimerizare in lant (prin care molecule de mici dimensiuni reactioneaza intre ele si formeaza molecule cu mase moleculare mai mari).
Panouri usoare din polistiren, rigide si cu o planeitate excelenta, fiind ideale pentru productia publicitara si alte aplicatii specifice precum fundaluri mobile si reflectoare in studiouri foto.
Placile pot fi printate direct si laminate, avand un comportament bun si la serigrafiere, vopsire si taiere, decupare, embosare, stantare si laminare.
